Răsfoiește
Litera O
288 de cuvinte încep cu litera O. Pagina 1 din 2.
Cele mai folosite cuvinte cu litera O
- a obiectaverbA ridica o obiecție; a contesta ceea ce susține altcineva, arătând motive.
- a obișnuiverb(reflexiv) A căpăta o deprindere, făcând mereu același lucru.
- a obligaverbA sili pe cineva să facă ceva.
- a obosiverbA-ți pierde puterile după un efort.
- a obsedaverb(Despre gânduri, imagini) A stărui în mintea cuiva și a nu-i mai da pace.
- a observaverbA băga de seamă, a remarca ceva.
- a obstrucționaverbA pune piedici, a împiedica desfășurarea unei acțiuni, a unei dezbateri, a unei anchete.
- a obțineverbA ajunge să ai ceva după ce ai cerut, ai muncit sau te-ai străduit.
- a ocărîverbA certa aspru pe cineva; a mustra, a dojeni.
- a ochiverbA potrivi o armă astfel încât glonțul să nimerească ținta; a ținti.
- a ocoliverbA face un ocol; a merge în jurul unui loc sau al unui obstacol.
- a ocrotiverbA lua sub paza ta; a apăra, a proteja, a ajuta.
- a ocupaverbA lua un loc și a-l ține pentru tine.
- a ofensaverbA jigni pe cineva prin vorbe sau fapte; reflexiv, a se simți jignit.
- a oferiverbA da cuiva ceva de bunăvoie, fără să fi cerut.
- a oficiaverbA conduce o slujbă religioasă.
- a oftaverbA scoate un oftat, în semn de dor, de necaz sau de ușurare.
- a omorîverb
- a onoraverbA arăta cuiva respect și prețuire; a cinsti.
- a operaverbA supune un bolnav unei intervenții chirurgicale.
- a opriverbA face să înceteze o mișcare sau o acțiune.
- a oprimaverbA asupri pe cineva, folosindu-te de puterea pe care o ai.
- a optaverb(Urmat de „pentru”) A alege, dintre mai multe posibilități, pe cea care ți se pare mai…
- a opuneverbA pune ceva în fața cuiva ca împotrivire — un argument, o piedică, o forță.
- a orbiverbA-ți pierde vederea; a deveni orb.
- a ordonaverbA da un ordin; a porunci.
- a organizaverbA pregăti și a pune la punct o acțiune, după un plan.
- a orientaverb(Reflexiv) A afla încotro te îndrepți, ținând seama de punctele cardinale sau de repere.
- a oscilaverbA se mișca pe rând în direcții opuse, de colo-colo; a se legăna, a pendula.
- a ospătaverbA primi pe cineva în casă și a-l servi cu mâncare și băutură, ca pe un oaspete.
- a osteniverb(Învechit și popular) A-și pierde puterile din cauza efortului; a obosi.
- a otrăviverbA ucide sau a îmbolnăvi pe cineva dându-i otravă.
- a ovaționaverbA arăta aprobare sau entuziasm față de cineva prin urale și aplauze; a aclama.
- a se odihniverbA întrerupe o vreme lucrul, ca să-ți refaci puterile.
- a se ofiliverb(Despre plante) A se veșteji, a se îngălbeni.
- oaiesubstantiv femininMamifer domestic crescut pentru lână, carne și lapte, cunoscut pentru comportamentul…
- oalăsubstantiv femininVas adânc, de lut sau de metal, în care se fierbe mâncarea.
- oarăsubstantiv femininFiecare dintre dățile în care se petrece un lucru care se repetă; dată.
- oarecareadjectiv pronominal nehotărâtCare nu e arătat mai de aproape; unul, nu se știe care.
- oareceadjectiv pronominal nehotărât / pronume nehotărât(Popular) Ceva, un lucru oarecare, nespus mai de aproape.
- oarecumadverbÎntr-o oarecare măsură; într-un fel, până la un punct.
- oaspetesubstantiv masculinPersoană care vine în vizită la cineva acasă și e primită cu bunăvoință; musafir.
- oastesubstantiv feminin(Învechit și popular) Armată; mulțimea ostașilor care luptă împreună.
- oazăsubstantiv femininLoc cu apă și verdeață în mijlocul deșertului.
- obeliscsubstantiv neutruMonument înalt, de origine egipteană, în formă de trunchi de piramidă, dintr-un bloc de…
- obezadjectiv / substantiv masculin(Despre oameni) Care suferă de obezitate; foarte gras.
- obezitatesubstantiv femininGreutate exagerată a corpului, cauzată de acumularea de grăsime.
- obiceisubstantiv neutruDeprindere a unui om, câștigată făcând mereu același lucru.
- obiectsubstantiv neutruCorp solid, de obicei prelucrat, cu o anumită întrebuințare.
- obiectivadjectiv / substantiv neutruCare redă lucrurile așa cum sunt, fără părtinire.
- obiectivitatesubstantiv femininÎnsușirea a ceea ce este obiectiv.
- obiecțiesubstantiv femininArgument adus împotriva unei păreri, a unei propuneri sau a unei pretenții.
- obișnuințăsubstantiv femininFaptul de a face un lucru în același fel, încât devine firesc; deprindere, obicei.
- obișnuitadjectivCare se întâmplă des; care nu are nimic deosebit.
- oblicadjectivÎnclinat, pieziș față de o linie sau de un plan.
- obligatoriuadjectivCare trebuie făcut sau respectat, fiindcă așa cere legea sau o regulă.
- obligațiesubstantiv femininLucru pe care trebuie să-l faci, din datorie, din lege sau din înțelegere; îndatorire.
- obligațiunesubstantiv femininTitlu de valoare prin care împrumuți bani statului sau unei firme și primești în schimb o…
- oblonsubstantiv neutruPanou de lemn, metal sau plastic, așezat în fața unei ferestre sau uși, pentru a o apăra…
- oboisubstantiv neutru / substantiv masculinInstrument de suflat făcut dintr-un tub de lemn, cu ancie dublă la capăt și cu găuri și…
- obosealăsubstantiv femininStarea celui care și-a pierdut puterile după muncă sau după efort.
- obositadjectivCare și-a pierdut puterile după un efort; ostenit.
- obositoradjectivCare te face să obosești, fiindcă cere multă muncă sau răbdare.
- obrazsubstantiv masculinFiecare dintre cele două părți ale feței, sub ochi; pielea de acolo.
- obraznicadjectivCare răspunde urât, nu are respect și întrece măsura în purtare.
- obrăznicăturăsubstantiv feminin(Familiar) Ființă obraznică, mai ales copil care nu ascultă și răspunde urât.
- obrăzniciesubstantiv femininAtitudine de om obraznic; necuviință, impertinență.
- obscenadjectiv
- obscenitatesubstantiv feminin
- obscuradjectivÎntunecat, fără lumină.
- obscuritatesubstantiv femininLipsă de lumină; întuneric.
- observaresubstantiv femininFaptul de a urmări cu atenție ceva ca să-l cunoști.
- observatorsubstantiv masculin / adjectivPersoană care urmărește și studiază cu atenție ceva.
- observațiesubstantiv femininUrmărire atentă a unui lucru sau a unui fenomen, ca să-l cunoști.
- obsesiesubstantiv femininGând sau imagine care revine mereu în mintea cuiva și nu-i dă pace.
- obsesivadjectivCare ține de o obsesie; care revine mereu în minte.
- obsidiansubstantiv neutruRocă vulcanică neagră sau cenușie-brună, lucioasă ca sticla topită, din care oamenii…
- obstacolsubstantiv neutruLucru care stă în cale și oprește trecerea sau vederea.
- obstetricadjectiv / substantiv femininCare ține de obstetrică, de îngrijirea femeii însărcinate și a nașterii.
- obstrucțiesubstantiv feminin(Medicină) Astupare a unui organ tubular, de exemplu a intestinului sau a unei bronhii.
- obtuzadjectiv(Geometrie; în „unghi obtuz”) Unghi mai deschis decât unghiul drept, adică între 90 și…
- obțineresubstantiv femininFaptul de a obține ceva; dobândire.
- obuzsubstantiv neutruProiectil de artilerie.
- ocarăsubstantiv femininVorbă sau faptă care ceartă, jignește sau rușinează pe cineva; insultă.
- ocaziesubstantiv femininÎmprejurare prielnică pentru a face ceva; prilej.
- ocazionaladjectiv / adverbFăcut sau spus cu prilejul unei anumite întâmplări.
- occidentsubstantiv neutruPartea dinspre care apune soarele; vest, apus.
- occidentaladjectiv / substantiv masculinCare ține de Occident, adică de țările din vestul Europei și din America de Nord.
- occipitalsubstantiv neutru / adjectivOsul din partea de dinapoi și de jos a craniului.
- oceansubstantiv neutruÎntindere foarte mare de apă sărată, care desparte continentele.
- oceanicadjectivCare ține de ocean sau trăiește în ocean.
- ocheadăsubstantiv femininPrivire aruncată cuiva pe furiș, cu un anumit înțeles; semn făcut cu ochiul.
- ochelarisubstantiv masculin (plural)Două lentile prinse într-o ramă, purtate pe nas ca să îndrepte vederea.
- ochisubstantiv masculinOrganul văzului, la om și la animale.
- ochiresubstantiv femininPrivire scurtă și rapidă aruncată asupra cuiva sau a ceva.
- ochișorsubstantiv masculinOchi mic sau ochi drăgălaș (de copil, de animal).
- ocolsubstantiv neutruDrum care nu merge drept spre țintă, ci în jurul ei.
- ocoliresubstantiv femininFaptul de a ocoli; ocol, ocolire a unui obstacol sau a unui loc.
- ocolișsubstantiv neutruDrum care nu merge drept, ci face un ocol; înconjur.
- ocrotitoradjectiv / substantiv masculinCare ocrotește, care apără și ajută; protector.
- octavăsubstantiv feminin(Muzică) Intervalul dintre două sunete aflate la opt trepte distanță în gamă, de exemplu…
- octombriesubstantiv masculinA zecea lună a anului.
- ocularadjectiv / substantiv neutruCare ține de ochi sau se referă la ei.
- ocultadjectivCare ține de ocultism, de credința în forțe ascunse, supranaturale.
- ocultismsubstantiv neutruCredința că în univers lucrează forțe ascunse, pe care doar unii inițiați le pot cunoaște…
- ocupantsubstantiv masculinStat care ia în stăpânire un teritoriu străin cu forța armată.
- ocupatadjectivCare are mult de lucru; prins cu treburi.
- ocupațiesubstantiv femininOcuparea temporară de către armata unui stat a teritoriului altui stat, fără drepturi de…
- odaiesubstantiv feminin(Popular) Cameră, încăpere a unei case.
- odatăadverbCândva, într-un timp de care nu spui exact când; demult.
- odăsubstantiv femininPoem solemn, scris în strofe asemănătoare, în care se laudă pe cineva sau ceva.
- odihnăsubstantiv femininÎntreruperea muncii pentru refacerea puterilor; repaus.
- odihnitoradjectivCare te face să-ți recapeți puterile; care liniștește și calmează.
- odinioarăadverbDemult, pe vremuri.
- odiosadjectivCare provoacă aversiune, indignare sau dezgust; demn de ură; respingător.
- odiseesubstantiv femininDrum lung, încărcat de peripeții; serie de întâmplări neașteptate.
- odraslăsubstantiv femininCopil, urmaș; la animale, pui.
- ofinterjecție / substantiv neutruSunet prin care se arată durere, părere de rău sau necaz.
- ofensivadjectivCare atacă, făcut pentru atac.
- ofensivăsubstantiv femininAtac puternic al unei armate împotriva dușmanului.
- ofertantsubstantiv masculinPersoană sau firmă care face o ofertă, mai ales la o licitație.
- ofertăsubstantiv femininPropunere făcută cuiva: de vânzare, de angajare sau de colaborare.
- oficialadjectiv / adverbCare vine de la o autoritate sau de la stat.
- oficiusubstantiv neutruBirou sau serviciu al unei instituții.
- ofițersubstantiv masculinMilitar cu grad de la sublocotenent până la general.
- ofrandăsubstantiv femininDar adus unei divinități sau unei biserici.
- oftalmologsubstantiv masculinMedic specializat în bolile ochilor; oculist.
- oftatsubstantiv neutruRespirație adâncă și auzită, scoasă de tristețe, de dor sau de oboseală.
- ogarsubstantiv masculinCâine de vânătoare cu botul lung, corpul subțire și picioarele lungi, foarte iute la fugă.
- oglindăsubstantiv femininObiect cu suprafață netedă și lucioasă, care întoarce imaginea celui ce privește în el.
- ogradăsubstantiv feminin(Regional) Curte, loc îngrădit în jurul casei.
- ohinterjecțieArată durere, oboseală sau părere de rău.
- ohmsubstantiv masculin(Fizică) Unitatea de măsură a rezistenței electrice; un fir are un ohm atunci când, la un…
- ohointerjecțieExclamație de mirare, de neîncredere sau de admirație.
- ojăsubstantiv femininLac colorat sau transparent, care se aplică pe unghii.
- okadverb / adjectiv invariabilBine, de acord; se folosește ca să arăți că primești ce ți se propune.
- olandezsubstantiv masculin / adjectivLocuitor al Olandei sau persoană originară de acolo.
- olarsubstantiv masculinMeșteșugar care face din lut oale, ulcele și alte vase, pe care le arde apoi în cuptor.
- oleacăadverb(Popular) Puțin, nițel, o bucățică.
- olfactivadjectivCare ține de simțul mirosului.
- olimpiadăsubstantiv femininConcurs școlar pe materii, organizat pe etape până la nivel național și internațional.
- olimpicadjectiv / substantiv masculinCare ține de Jocurile Olimpice.
- olivăsubstantiv feminin(Învechit și regional) Măslină, fructul măslinului.
- ologadjectiv / substantivCăruia îi lipsește un picior sau ambele ori care nu poate merge bine, paralizat la…
- omsubstantiv masculinFiință cu gândire și vorbire articulată, care merge în două picioare și are mâinile…
- omagiusubstantiv neutruSemn de respect și de admirație arătat cuiva.
- omeniesubstantiv femininAnsamblu de calități alese; purtare blândă și înțelegătoare față de oameni.
- omeniresubstantiv femininTotalitatea oamenilor de pe Pământ; neamul omenesc.
- omisiunesubstantiv femininFaptul de a omite ceva; trecere cu vederea, neglijare; lucru omis.
- omletăsubstantiv femininMâncare făcută din ouă bătute și prăjite, uneori cu umplutură de șuncă, brânză sau spanac.