Înțelesuri
- 1
Care ține de ocultism, de credința în forțe ascunse, supranaturale.
„În Evul Mediu, alchimia trecea drept o știință ocultă.”
- 2
Ascuns, tainic, care lucrează în umbră.
„Ziarele vorbeau despre interese oculte în spatele afacerii.”
Cum se folosește
Forme: ocultă, oculți, oculte.
Expresii și locuțiuni
- științe ocultePractici și doctrine tainice, precum alchimia, astrologia sau magia, care pretind că pot cunoaște forțe supranaturale.
Forme flexionare
- masculin plural
- oculți
- feminin
- ocultă
- feminin plural
- oculte
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (occulte).