Înțelesuri
- 1
Ocuparea temporară de către armata unui stat a teritoriului altui stat, fără drepturi de suveranitate asupra lui; cucerire.
„Ocupația a durat patru ani.”
- 2
(Juridic) Luarea în stăpânire a unui bun.
„Dreptul de proprietate se poate dobândi prin ocupație.”
- 3
Îndeletnicire, treabă, activitate.
„Grădinăritul e ocupația lui preferată.”
- 4
Profesie, slujbă, post.
„Ce ocupație ai?”
Expresii și locuțiuni
- De ocupație(despre trupe) care ocupă temporar un teritoriu străin.
Etimologie
Din franceza occupation și din latinescul occupatio.