Înțelesuri
- 1
Ocuparea temporară de către armata unui stat a teritoriului altui stat, fără drepturi de suveranitate asupra lui; cucerire.
„Ocupația a durat patru ani.”
- 2
(Juridic) Luarea în stăpânire a unui bun.
„Dreptul de proprietate se poate dobândi prin ocupație.”
- 3
Îndeletnicire, treabă, activitate.
„Grădinăritul e ocupația lui preferată.”
- 4
Profesie, slujbă, post.
„Ce ocupație ai?”
Sinonime
Expresii și locuțiuni
- De ocupație(despre trupe) care ocupă temporar un teritoriu străin.
Forme flexionare
- articulat
- ocupația
- genitiv-dativ articulat
- ocupației
- plural
- ocupații
- plural articulat
- ocupațiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza occupation și din latinescul occupatio.