Înțelesuri
- 1
Ocupație, meserie, ceea ce face cineva de obicei.
„Pescuitul era îndeletnicirea de bază a satelor din Deltă.”
- 2
Preocupare, treabă cu care îți petreci timpul.
„Citirea era îndeletnicirea lui preferată în serile de iarnă.”
Sinonime
Cum se folosește
Plural: îndeletniciri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- îndeletnicirii
- plural
- îndeletniciri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul „a se îndeletnici”.