Înțelesuri
- 1
Terminarea cu bine a unei școli, a unei facultăți sau a unui an de învățământ.
„La absolvire au făcut o poză cu toată clasa.”
- 2
(juridic, bisericesc) Iertarea cuiva de o pedeapsă sau de o vină.
„Absolvirea de pedeapsă s-a dat pe motiv de vârstă.”
Sinonime
- terminare
- iertare
Antonime
- repetenție
- condamnare
Expresii și locuțiuni
- Festivitate de absolvireserbarea de la terminarea școlii, unde se dau diplomele.
Etimologie
De la a absolvi, din germană (absolvieren) și latină (absolvere).