Înțelesuri
- 1
Hotărârea prin care o instanță stabilește vinovăția cuiva și îi aplică o pedeapsă.
„Condamnarea a fost pronunțată după doi ani de proces.”
- 2
Pedeapsa însăși, așa cum a fost stabilită prin sentință.
„Are o condamnare de trei ani cu suspendare.”
- 3
Dezaprobarea fermă a unei fapte sau a unei atitudini.
„Declarația exprimă o condamnare fără echivoc a violenței.”
Expresii și locuțiuni
- Condamnare cu suspendarepedeapsă pronunțată, dar a cărei executare este amânată sub anumite condiții.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- condamnării
- plural
- condamnări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul „a condamna”, din franțuzescul condamner.