Înțelesuri
- 1
Hotărârea prin care o instanță stabilește vinovăția cuiva și îi aplică o pedeapsă.
„Condamnarea a fost pronunțată după doi ani de proces.”
- 2
Pedeapsa însăși, așa cum a fost stabilită prin sentință.
„Are o condamnare de trei ani cu suspendare.”
- 3
Dezaprobarea fermă a unei fapte sau a unei atitudini.
„Declarația exprimă o condamnare fără echivoc a violenței.”
Antonime
- achitare
- aprobare
Expresii și locuțiuni
- Condamnare cu suspendarepedeapsă pronunțată, dar a cărei executare este amânată sub anumite condiții.
Etimologie
De la verbul „a condamna”, din franțuzescul condamner.