DEX Dicționar

condamnare

substantiv feminin3 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Hotărârea prin care o instanță stabilește vinovăția cuiva și îi aplică o pedeapsă.

    „Condamnarea a fost pronunțată după doi ani de proces.”

  2. 2

    Pedeapsa însăși, așa cum a fost stabilită prin sentință.

    „Are o condamnare de trei ani cu suspendare.”

  3. 3

    Dezaprobarea fermă a unei fapte sau a unei atitudini.

    „Declarația exprimă o condamnare fără echivoc a violenței.”

Expresii și locuțiuni

  • Condamnare cu suspendarepedeapsă pronunțată, dar a cărei executare este amânată sub anumite condiții.

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat
condamnării
plural
condamnări

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

De la verbul „a condamna”, din franțuzescul condamner.

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera C