Înțelesuri
- 1
Felul în care se găsește cineva ori ceva într-un anumit moment.
„Casa e într-o stare bună, doar acoperișul cere reparat.”
- 2
Cum se simte cineva, trupește sau sufletește.
„E într-o stare de spirit mai bună de când s-a mutat.”
- 3
Averea cuiva.
„E om cu stare, are pământ și vite.”
- 4
(fizică) Chipul în care se prezintă o materie.
„Apa trece din stare lichidă în stare gazoasă.”
Sinonime
Expresii și locuțiuni
- A fi în stare (să)a putea, a fi capabil de ceva.
- A nu-l mai prinde stareaa nu avea astâmpăr, a nu-și găsi locul.
- Stare civilăsituația cuiva după acte: născut, căsătorit, văduv.
- Om cu stareom înstărit, cu bani.
Etimologie
Format în română de la verbul a sta, moștenit din latinescul stare.