Înțelesuri
- 1
Cinste, demnitate, dreptate în purtare.
„Și-a apărat onoarea în fața tuturor.”
- 2
Renume bun, faimă.
„E o onoare pentru școala din care a plecat.”
- 3
Considerație, respect arătat cuiva.
„I-au făcut onoarea de a-l invita primul la masă.”
- 4
Prilej care te cinstește.
„Am onoarea să vă anunț că lucrarea a fost primită.”
- 5
(La plural) Semne de cinstire; ceremonial.
„A fost înmormântat cu onoruri militare.”
- 6
(La plural) Funcții și demnități înalte.
„A ajuns la cele mai înalte onoruri, dar n-a uitat de unde a plecat.”
Antonime
- dezonoare
- rușine
Expresii și locuțiuni
- Cuvânt de onoarepromisiune care angajează cinstea cuiva.
- De onoarea) cinstit, de încredere; b) care angajează demnitatea cuiva.
- Gardă de onoaregardă simbolică, așezată în semn de respect.
- A face onoare cuivaa-i aduce cinste.
- Câmp de onoarecâmpul de luptă.
Etimologie
Din franceză (honneur) și latină (honor).