Înțelesuri
- 1
Părerea pe care o are lumea despre cineva sau ceva, bună sau rea; renume.
„Restaurantul are faimă de cel mai bun din oraș.”
- 2
(Rar) Veste surprinzătoare; zvon.
„Faima că a fugit a ajuns în tot orașul.”
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- faimei
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul fama (după «defăima»).