Înțelesuri
- 1
Fiecare dintre oasele mici și lungi care alcătuiesc degetele.
„A căzut pe gheață și și-a fisurat o falangă de la degetul mic.”
- 2
(În Grecia antică) Formație de pedestrași înarmați cu lănci lungi, așezați în rânduri strânse.
„Falanga macedoneană era foarte greu de străpuns.”
- 3
Figurat: grup unit de oameni care urmăresc același țel și se sprijină unii pe alții.
„O falangă de voluntari a curățat malul râului într-o singură zi.”
- 4
Grupare politică paramilitară de tip fascist.
„Falanga spaniolă l-a sprijinit pe Franco în războiul civil.”
- 5
(Învechit) Bucată groasă de lemn de care erau prinse picioarele osânditului, ca să fie bătut la tălpi; și pedeapsa aceasta.
„În temnițele de odinioară, hoții erau pedepsiți cu falanga.”
Cum se folosește
Genitiv-dativ: falangei; plural: falange.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- falangei
- plural
- falange
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Cu sensurile de os, formație militară și grup, din franțuzescul phalange; cu sensul de sul pentru bătaie la tălpi, din neogrecescul fálangas.