Înțelesuri
- 1
Potrivirea sunetelor de la sfârșitul a două sau mai multe versuri.
„În „dor” și „zbor” e o rimă.”
- 2
Cuvântul care rimează cu altul.
„Nu găsesc o rimă pentru „portocală”.”
Sinonime
- consonanță
Cum se folosește
Pluralul e „rime”.
Expresii și locuțiuni
- Rimă împerecheatărimă între versurile 1–2 și 3–4 ale unei strofe.
- Rimă încrucișatărimă între versurile 1–3 și 2–4.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- rimei
- plural
- rime
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza rime.