Înțeles
Suma plătită unui avocat, medic sau alt specialist pentru serviciile lui.
„Avocatul a cerut un onorariu mare pentru proces.”
Sinonime
- plată
- retribuție
- remunerație
Cum se folosește
Se pronunță o-no-ra-riu. Pluralul e „onorarii”.
Forme flexionare
- articulat
- onorariul
- plural
- onorarii
- plural articulat
- onorariile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza honoraire și din latinescul honorarium.