Înțelesuri
- 1
Demn de cinste și de respect; cinstit.
„A fost un om onorabil, care nu și-a călcat cuvântul.”
- 2
Destul de bun, care nu e de rușine.
„Echipa a terminat pe un loc onorabil.”
- 3
(Adverbial) Cu cinste, într-un fel demn.
„S-a purtat onorabil și a plătit toate datoriile.”
Antonime
- dezonorabil
- abject
Expresii și locuțiuni
- Loc onorabilloc bun într-o clasificare, care nu e de rușine.
- Compromis onorabilînțelegere prin care nimeni nu iese jignit.
Etimologie
Din franceza honorable și din latinescul honorabilis.