Înțeles
Lipsă de onoare; necinste, rușine.
„A preferat moartea în locul dezonoarei.”
Antonime
Cum se folosește
Fără plural uzual.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- dezonoarei
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (déshonneur).