Înțeles
Starea celui care și-a pierdut simțul direcției sau siguranța; nesiguranță, descumpănire.
„Dezorientarea lui era vizibilă în mulțime.”
Sinonime
- descumpănire
- nedumerire
Antonime
Cum se folosește
Fără plural.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- dezorientării
- plural
- dezorientări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a dezorienta.