Înțelesuri
- 1
Felul în care se încheie o situație, o încurcătură sau un conflict.
„Deznodământul disputei a surprins pe toți.”
- 2
Partea finală a unei opere epice sau dramatice, care aduce soluția intrigii.
„Deznodământul piesei a stârnit aplauze.”
Antonime
- început
Cum se folosește
Plural: deznodăminte.
Atenție la scriere
- „Epilog final”, „deznodământ final”: pleonasme — „Epilogul” e partea de la sfârșit a unei opere, iar „deznodământul” e felul în care se încheie o întâmplare. Adăugat la ele, „final” repetă ideea.
Forme flexionare
- plural
- deznodăminte
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la deznoda, cu sufixul -ământ, după franceză dénouement.