Înțelesuri
- 1
Activitatea organizată de instruire și educare a copiilor și a tinerilor, mai ales în școli.
„Învățământul obligatoriu durează zece ani.”
- 2
Totalitatea școlilor și a instituțiilor de educație dintr-o țară.
„Învățământul public este finanțat de stat.”
- 3
Concluzie sau lecție care se trage dintr-o experiență.
„Din eșec am tras învățăminte folositoare.”
Sinonime
Cum se folosește
Plural (pentru sensul de lecție): învățăminte.
Forme flexionare
- plural
- învățăminte
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a învăța, după franceză (enseignement).