Înțelesuri
- 1
Învățătură, educație primită la școală.
„Avea o instrucție solidă în științe.”
- 2
Pregătirea militară a soldaților.
„Recruții fac instrucție pe platou în fiecare dimineață.”
- 3
(Juridic) Cercetarea unui dosar înainte de judecată.
„Cazul e încă în faza de instrucție.”
Sinonime
- educație
- învățătură
- instruire
- pregătire
Antonime
- ignoranță
- incultură
Cum se folosește
Se pronunță in-struc-ți-e. Pentru „indicație”, se spune „instrucțiune”.
Forme flexionare
- articulat
- instrucția
- genitiv-dativ
- instrucții
- genitiv-dativ articulat
- instrucției
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza instruction.