DEX Dicționar

discernământ

substantiv neutruun sens

Înțeles

  1. Capacitatea de a deosebi binele de rău și adevărul de neadevăr; judecată dreaptă.

    „La vârsta lui, copilul nu are încă discernământ.”

Antonime

  • nechibzuință

Cum se folosește

Fără plural uzual.

Etimologie

Din franceză (discernement).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera D