Înțelesuri
- 1
Totalitatea regulilor de purtare și de ordine obligatorii într-un colectiv.
„Disciplina din școală trebuie respectată de toți.”
- 2
Ordine; deprinderea de a respecta o ordine strictă.
„Are multă disciplină în muncă.”
- 3
Ramură a unei științe; știință.
„Fizica este o disciplină de bază.”
Antonime
- anarhie
- indisciplină
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- disciplinei
- plural
- discipline
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza discipline și din latinescul disciplina.