Înțelesuri
- 1
Stare de dezordine totală, în care nu mai ascultă nimeni de nicio regulă.
„Fără profesor, în clasă era anarhie.”
- 2
Lipsa oricărei autorități sau conduceri într-o țară.
„După căderea regelui, țara a trecut prin luni de anarhie.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Nu are plural.
Forme flexionare
- articulat
- anarhia
- genitiv-dativ
- anarhii
- genitiv-dativ articulat
- anarhiei
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza anarchie.