Înțelesuri
- 1
Formă de conducere în care statul are în frunte un rege sau un împărat, iar puterea se moștenește.
„Marea Britanie este o monarhie constituțională.”
- 2
Stat condus de un monarh; regat.
„România a fost monarhie până în 1947.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Pluralul e „monarhii”.
Expresii și locuțiuni
- Monarhie absolutămonarhie în care regele are toată puterea, fără nicio limită.
- Monarhie constituționalămonarhie în care puterea regelui e limitată de constituție și de parlament.
Forme flexionare
- articulat
- monarhia
- genitiv-dativ articulat
- monarhiei
- plural
- monarhii
- plural articulat
- monarhiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din neogreacă, latină (monarchia), germană și franceză.