Înțelesuri
- 1
Știința care studiază cum e alcătuit corpul oamenilor, al animalelor sau al plantelor.
„Studenții la medicină învață anatomie din primul an.”
- 2
Alcătuirea corpului sau a unui organ.
„Anatomia ochiului e foarte complicată.”
- 3
(Familiar) Forma corpului unei persoane.
„Tricoul îi scotea în evidență anatomia de sportiv.”
Sinonime
- structură
- alcătuire
- constituție
Cum se folosește
Nu are plural.
Forme flexionare
- articulat
- anatomia
- genitiv-dativ
- anatomii
- genitiv-dativ articulat
- anatomiei
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza anatomie și din latinescul anatomia.