Înțelesuri
- 1
Legea cea mai importantă a unui stat, care arată cum e organizat și ce drepturi au cetățenii.
„Constituția României a fost adoptată în 1991.”
- 2
Felul în care e alcătuit trupul cuiva; puterea lui fizică.
„Are o constituție robustă, nu se îmbolnăvește ușor.”
Sinonime
- lege fundamentală
- alcătuire
- conformație
Cum se folosește
Ca nume al legii unui stat, se scrie adesea cu majusculă. Se pronunță con-sti-tu-ți-e.
Etimologie
Din franceza constitution și din latinescul constitutio.