Înțelesuri
- 1
Dezordine mare, încurcătură.
„În atelier era o harababură de scule.”
- 2
Gălăgie sau scandal pricinuit de multă lume.
„Ce harababură a fost la intrare!”
Sinonime
- învălmășeală
- talmeș-balmeș
- zăpăceală
Antonime
Cum se folosește
Familiar. Variantă: arababură. Plural: harababuri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- harababurii
- plural
- harababuri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Comparabil cu turca (ana babulla).