Înțelesuri
- 1
Care muncește mult și cu tragere de inimă.
„E harnică din fire, mereu găsește ceva de făcut prin gospodărie.”
- 2
(Popular) Capabil, destoinic, în stare să facă o treabă.
„E harnic să ducă singur gospodăria.”
Antonime
Forme flexionare
- masculin plural
- harnici
- feminin
- harnică
- feminin plural
- harnice
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (*harĭnŭ).