Înțelesuri
- 1
(În mitologia greacă) Monstru cu chip și trup de femeie, cu aripi și gheare de vultur, care întruchipa furtuna și moartea.
„Harpiile îi furau regelui orb mâncarea chiar de pe masă.”
- 2
(Figurat) Femeie rea, lacomă și certăreață.
„Vecina de la etajul trei e o adevărată harpie: se ceartă cu toată lumea.”
- 3
Vultur mare din pădurile Americii de Sud.
„Harpia vânează maimuțe și leneși în coroanele copacilor.”
Sinonime
- zgripțuroaică
Cum se folosește
Se desparte -pi-e. Articulat: harpia. Plural: harpii, articulat harpiile.
Forme flexionare
- articulat
- harpia
- genitiv-dativ articulat
- harpiei
- plural
- harpii
- plural articulat
- harpiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (harpie).