Înțelesuri
- 1
Unealtă asemănătoare unei lănci, legată de o frânghie lungă, cu care se vânează balene și alți pești mari.
„Pescarul a aruncat harponul în rechin.”
- 2
Dispozitiv cu care marinarii agață obiecte.
„Cu harponul a tras lada la bord.”
- 3
(Medicină) Ac gros, folosit la biopsii.
„Medicul a luat proba cu harponul.”
- 4
Rachetă lansată de pe o navă împotriva altei nave, din dotarea marinei americane.
„Fregata era dotată cu rachete harpon.”
Cum se folosește
Plural: harpoane.
Forme flexionare
- plural
- harpoane
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (harpon).