Înțelesuri
- 1
Care e unul singur, care nu are pereche.
„E copil unic la părinți.”
- 2
Care iese din comun prin însușirile lui; fără seamăn.
„A fost o priveliște unică.”
- 3
Care e același pentru toate cazurile.
„S-a stabilit un preț unic pentru bilete.”
Sinonime
- singur
- excepțional
- neasemuit
Cum se folosește
Fiind un adjectiv care spune „unul singur”, nu se compară: nu se zice „mai unic” sau „cel mai unic”.
Expresii și locuțiuni
- Exemplar unicsingurul care s-a păstrat sau care s-a făcut vreodată.
Etimologie
Din latinescul unicus și din franțuzescul unique.