Înțelesuri
- 1
Care se întâmplă des; care nu are nimic deosebit.
„E o zi obișnuită de octombrie.”
- 2
Care a intrat în obiceiul cuiva.
„Și-a luat locul obișnuit, lângă fereastră.”
- 3
Deprins cu ceva.
„E obișnuit cu frigul, lucrează afară de ani de zile.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- Ca de obiceica întotdeauna.
- Om obișnuitom ca oricare altul, fără nimic ieșit din comun.
Etimologie
Format în română de la verbul a obișnui.