Înțeles
Faptul de a face un lucru în același fel, încât devine firesc; deprindere, obicei.
„Se trezește la șase din obișnuință, chiar și duminica.”
Sinonime
Cum se folosește
Genitiv-dativ articulat: obișnuinței; plural: obișnuințe.
Expresii și locuțiuni
- din obișnuințădin deprindere, fără să te gândești.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- obișnuinței
- plural
- obișnuințe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din a obișnui, cu sufixul -ință.