DEX Dicționar

obișnuință

substantiv femininun sens

Înțeles

  1. Faptul de a face un lucru în același fel, încât devine firesc; deprindere, obicei.

    „Se trezește la șase din obișnuință, chiar și duminica.”

Cum se folosește

Genitiv-dativ articulat: obișnuinței; plural: obișnuințe.

Expresii și locuțiuni

  • din obișnuințădin deprindere, fără să te gândești.

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat
obișnuinței
plural
obișnuințe

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din a obișnui, cu sufixul -ință.

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera O