Înțelesuri
- 1
Ansamblu sistematizat de cunoștințe despre natură, societate sau gândire, obținute prin cercetare metodică.
„Îi place știința, mai ales fizica și astronomia.”
- 2
Cunoaștere, pricepere într-un domeniu.
„Are știința de a rezolva orice conflict, cu multă calm.”
Sinonime
- cunoaștere
- disciplină
- învățătură
- erudiție
Expresii și locuțiuni
- Om de științăcercetător, savant, specialist care se ocupă cu cercetarea științifică.
- Cu bună științăștiind foarte bine ce face, intenționat.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- științei
- plural
- științe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din „ști” și sufixul -ință, cu unele sensuri după franceza science.