DEX Dicționar

credință

substantiv feminin6 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Încrederea deplină că un lucru e adevărat; convingere.

    „A rămas în credința că a fost o greșeală.”

  2. 2

    (Învechit) Încrederea pe care o inspiră cineva.

    „Era om cu credință la curte.”

  3. 3

    Statornicia față de cineva sau de ceva; devotament.

    „I-a slujit țării cu credință toată viața.”

  4. 4

    (Regional) Logodna, făgăduiala de căsătorie.

    „Au făcut credința la casa fetei, în post.”

  5. 5

    Încrederea că un lucru bun se va împlini.

    „A muncit cu credința că vremurile se vor schimba.”

  6. 6

    Convingerea că Dumnezeu există și viața trăită după învățăturile bisericii; religie.

    „Este om de credință și merge la biserică în fiecare duminică.”

Antonime

Expresii și locuțiuni

  • Om de bună-credințăom cinstit, pe care te poți bizui.
  • De rea-credințănecinstit, care înșală cu bună știință.
  • Profesiune de credințădeclarația publică prin care cineva spune în ce crede și după ce principii se conduce.
  • A-și mânca credințaa se purta astfel încât nu mai inspiră încredere nimănui.
  • În credință(învechit) într-adevăr, cu adevărat.

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat
credinței
plural
credințe

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Moștenit din latina populară (credentia), de la credere „a crede”.

Cuvinte formate din „credință”

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera C