Înțelesuri
- 1
Încrederea deplină că un lucru e adevărat; convingere.
„A rămas în credința că a fost o greșeală.”
- 2
(Învechit) Încrederea pe care o inspiră cineva.
„Era om cu credință la curte.”
- 3
Statornicia față de cineva sau de ceva; devotament.
„I-a slujit țării cu credință toată viața.”
- 4
(Regional) Logodna.
„Au făcut credința la casa fetei, în post.”
- 5
Nădejde, speranță.
„A muncit cu credința că vremurile se vor schimba.”
- 6
Convingerea că Dumnezeu există și viața trăită după învățăturile bisericii; religie.
„Este om de credință și merge la biserică în fiecare duminică.”
Sinonime
- încredere
- convingere
- religie
- devotament
Expresii și locuțiuni
- Om de bună-credințăom cinstit, pe care te poți bizui.
- De rea-credințănecinstit, care înșală cu bună știință.
- Profesiune de credințădeclarația publică prin care cineva spune în ce crede și după ce principii se conduce.
- A-și mânca credințaa se purta astfel încât nu mai inspiră încredere nimănui.
- În credință(învechit) într-adevăr, cu adevărat.
Etimologie
Moștenit din latina populară (credentia), de la credere „a crede”.