Înțelesuri
- 1
Încrederea că lucrurile se vor rezolva bine; nădejde.
„Nu și-a pierdut speranța nicio clipă.”
- 2
Așteptare, dorință de mai bine.
„Trăiește cu speranța că se vor întoarce copiii.”
- 3
Persoană tânără de la care se așteaptă mult.
„E o speranță a atletismului românesc.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- În speranța că…nădăjduind că…
- A-și pune speranța în cinevaa se bizui pe el.
- A da speranțea face pe cineva să creadă că lucrurile vor merge bine.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- speranței
- plural
- speranțe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din italiană (speranza).