Înțelesuri
- 1
(la plural) Tot ce știe cineva într-un domeniu.
„Are cunoștințe temeinice de istorie.”
- 2
Faptul de a ști ceva.
„Am luat cunoștință de hotărâre abia azi.”
- 3
Om pe care îl cunoști, fără să-ți fie prieten apropiat.
„E o cunoștință de-a tatei.”
- 4
Starea de a fi conștient, de a-ți da seama.
„Și-a pierdut cunoștința pentru câteva clipe.”
Sinonime
Antonime
- neștiință
- necunoștință
Expresii și locuțiuni
- A face cunoștință cu cinevaa-l cunoaște pentru prima dată.
- În cunoștință de cauzăștiind bine despre ce e vorba.
- A aduce la cunoștințăa înștiința.
Etimologie
Format în română de la verbul a cunoaște, cu sufixul -ință.