Înțeles
Legarea a două sau mai multe piese, mașini sau vehicule, ca să lucreze împreună sau ca mișcarea și energia să treacă de la una la alta.
„Cuplarea vagoanelor s-a făcut în gara de triaj.”
Sinonime
- cuplaj
- acuplare
Cum se folosește
Se desparte cu-pla-re. Plural: cuplări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- cuplării
- plural
- cuplări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul „a cupla”.