Înțelesuri
- 1
Căsătorie făcută în fața preotului, cu slujbă religioasă.
„Cununia a avut loc duminică, la biserică.”
- 2
(Concret) Cununa pusă pe capul mirilor la căsătoria religioasă.
„Nașii au pus cununiile pe capul mirilor.”
Antonime
Cum se folosește
Plural: cununii.
Expresii și locuțiuni
- a lua pe cineva cu cununiea se căsători religios cu cineva.
- cu cununie(despre soț sau soție) căsătorit religios.
- a(-și) pune cununiilea (se) cununa.
Forme flexionare
- articulat
- cununia
- genitiv-dativ articulat
- cununiei
- plural
- cununii
- plural articulat
- cununiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a cununa, cu sufixul -ie.