Înțelesuri
- 1
Potrivirea frumoasă a părților unui întreg, fără nimic care să strice.
„Grădina avea o armonie de culori care te liniștea.”
- 2
Buna înțelegere dintre oameni.
„Trăiesc în armonie de patruzeci de ani.”
- 3
(Muzică) Îmbinarea plăcută a mai multor sunete cântate deodată; știința care o studiază.
„Studenții de la Conservator au examen la armonie.”
Sinonime
- acord
- înțelegere
- echilibru
- concordie
Antonime
- dizarmonie
- discordie
- neînțelegere
Expresii și locuțiuni
- Armonie vocalicăpotrivirea vocalelor dintr-un cuvânt după anumite reguli, ca în maghiară sau turcă.
Etimologie
Din franceza harmonie și din latinescul harmonia.