Înțelesuri
- 1
Învoială la care ajung două sau mai multe părți.
„Au ajuns la o înțelegere fără avocați.”
- 2
Bunăvoința de a te pune în locul altuia.
„A dat dovadă de multă înțelegere cu elevii slabi.”
- 3
Puterea minții de a pricepe ce citești sau ce auzi.
„Textul depășește înțelegerea unui copil de opt ani.”
- 4
Pace și bună potrivire între oameni.
„În casa aceea a fost mereu înțelegere.”
Sinonime
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A avea înțelegere pentru cinevaa-i judeca faptele cu blândețe.
- A ajunge la o înțelegerea cădea de acord, după ce s-a discutat.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- înțelegerii
- plural
- înțelegeri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format în română de la verbul a înțelege, moștenit din latinescul intellegere.