Înțelesuri
- 1
Învoială la care ajung două sau mai multe părți.
„Au ajuns la o înțelegere fără avocați.”
- 2
Bunăvoința de a te pune în locul altuia.
„A dat dovadă de multă înțelegere cu elevii slabi.”
- 3
Puterea de a pricepe.
„Textul depășește înțelegerea unui copil de opt ani.”
- 4
Pace și bună potrivire între oameni.
„În casa aceea a fost mereu înțelegere.”
Sinonime
- acord
- învoială
- bunăvoință
- pricepere
Antonime
- neînțelegere
- ceartă
- dezacord
Expresii și locuțiuni
- De comun acordcu învoirea tuturor.
- A avea înțelegere pentru cinevaa-i judeca faptele cu blândețe.
Etimologie
Format în română de la verbul a înțelege, moștenit din latinescul intellegere.