Înțelesuri
- 1
Purtare prietenoasă și îngăduitoare față de cineva.
„Directorul ne-a ascultat cu bunăvoință.”
- 2
Dorința sinceră de a face un lucru; tragere de inimă.
„Cu puțină bunăvoință, problema se rezolvă.”
Sinonime
- amabilitate
- îngăduință
- solicitudine
- râvnă
Antonime
- răutate
- ostilitate
- rea-voință
Cum se folosește
Nu are plural. Se scrie într-un cuvânt.
Expresii și locuțiuni
- Din bunăvoințăfără să fii obligat, din plăcere.
Etimologie
Format din „bună” și „voință”, după latinescul benevolentia.