Înțelesuri
- 1
Care se poartă frumos cu ceilalți; binevoitor.
„E un om bun, ajută pe oricine îi cere.”
- 2
(Despre copii) Care se poartă frumos, ascultă de cei mari și nu face năzbâtii; cuminte.
„A fost bun toată ziua, nu s-a plâns o dată.”
- 3
Care are calitățile cerute; de calitate.
„Un cuțit bun ține ascuțitul multă vreme.”
- 4
(Despre mâncăruri și băuturi) Care are gust plăcut; gustos.
„Ciorba e bună, mai vreau un castron.”
- 5
Priceput, îndemânatic într-un domeniu.
„E bun la matematică, dar se chinuie la română.”
- 6
Potrivit, folositor pentru un anumit scop.
„Apa asta e bună de băut?”
- 7
Potrivit pentru un anumit scop, care ajută să iasă lucrurile bine; prielnic.
„E vreme bună de cules.”
- 8
Plăcut, care prinde bine.
„Am primit o veste bună azi-dimineață.”
- 9
(Despre rude) Care e rudă de sânge, nu prin căsătorie sau prin adopție.
„E fratele lui bun, nu vitreg.”
- 10
Întreg, deplin; destul de mare.
„A stat o bucată bună de vreme în ploaie.”
- 11
(Substantiv neutru, mai ales la plural) Ce are cineva în stăpânire; avere.
„Și-a lăsat toate bunurile copiilor.”
- 12
(Adverbial) Se spune ca să arăți că ești de acord sau că s-a încheiat o discuție; bine, fie.
„Bun, ne-am înțeles, ne vedem luni.”
Expresii și locuțiuni
- Bun la inimămilos, care se înduioșează ușor.
- Fii bun!te rog, ai bunătatea.
- A pune o vorbă bunăa interveni pentru cineva, a-l susține.
- Bun de gurăvorbăreț; care se descurcă prin vorbe.
- A o lua de bunăa crede ceva fără să mai verifici.
- Într-o bună zicândva, pe neașteptate.
- La ce bun?la ce folosește?
Atenție la scriere
- Cei mai buni, dar „cântă cel mai frumos” — Lângă un adjectiv, „cel” din superlativ se acordă: „cel mai bun”, „cea mai bună”, „cei mai buni”, „cele mai bune”. Lângă un adverb rămâne „cel”: „fetele cântă cel mai frumos”.
Forme flexionare
- masculin plural
- buni
- feminin
- bună
- feminin plural
- bune
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (bonus).