DEX Dicționar

bumbac

substantiv masculin / substantiv neutru5 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Plantă din ținuturile calde, cu fructe în formă de capsulă, ale cărei semințe sunt acoperite cu peri moi.

    „Bumbacul se culege toamna, când plesnesc capsulele.”

  2. 2

    Fibra textilă scoasă de pe semințele acestei plante.

    „Cămașa era făcută din bumbac cald.”

  3. 3

    Firul răsucit din această fibră, folosit la țesut și la cusut.

    „A cusut tivul cu bumbac alb.”

  4. 4

    Țesătura făcută din asemenea fire.

    „Așternuturile sunt din bumbac subțire.”

  5. 5

    (Popular) Vată.

    „A pus bumbac pe rană.”

Expresii și locuțiuni

  • A avea bumbac în urechia nu auzi bine; a nu vrea să audă.
  • Bumbac mercerizatbumbac tratat anume, ca să capete luciu.

Etimologie

Din bulgară (bǎmbak), cuvânt purtat mai departe din turcescul pamuk.

Alte cuvinte de pe litera B