Înțelesuri
- 1
Purtare cuviincioasă, care ține seama de ceilalți; decență, cuviință.
„Puțin bun-simț n-ar strica nimănui în trafic.”
- 2
Judecata sănătoasă a omului obișnuit, venită din experiența de zi cu zi.
„Bunul-simț îți spune că nu ieși pe munte fără haine groase.”
Antonime
Cum se folosește
Se scrie cu cratimă; articulat: bunul-simț. „Bun simț”, fără cratimă, e altceva: un simț bun pentru ceva („un bun simț al culorilor”).
Atenție la scriere
- Bun-simț sau bun simț? — „Bun-simț”, cu cratimă, înseamnă decență, cuviință. „Bun simț”, fără cratimă, înseamnă o intuiție bună pentru ceva: „are un bun simț al culorilor”.
Forme flexionare
- articulat
- bunul-simț
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).