Înțelesuri
- 1
Atitudine de om obraznic; necuviință, impertinență.
„Obrăznicia lui a supărat-o pe profesoară.”
- 2
(Atenuat) Neascultare, neastâmpăr.
„Copilul a făcut o obrăznicie și a fost certat.”
Sinonime
- impertinență
- necuviință
- neascultare
Cum se folosește
Plural: obrăznicii.
Forme flexionare
- articulat
- obrăznicia
- genitiv-dativ articulat
- obrăzniciei
- plural
- obrăznicii
- plural articulat
- obrăzniciile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la obraznic, cu sufixul -ie.