Înțelesuri
- 1
Traiul în comun al soților; viața de familie a doi oameni căsătoriți.
„După treizeci de ani de căsnicie, încă își făceau cafeaua unul altuia.”
- 2
Legătura de căsătorie însăși, privită ca o perioadă din viața cuiva.
„E la a doua căsnicie.”
Antonime
- divorț
- celibat
Expresii și locuțiuni
- Căsnicie de fațadăcăsnicie păstrată doar de ochii lumii.
- A duce o căsnicie bunăa se înțelege bine cu soțul sau cu soția, ani la rând.
Forme flexionare
- articulat
- căsnicia
- genitiv-dativ articulat
- căsniciei
- plural
- căsnicii
- plural articulat
- căsniciile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).