Înțelesuri
- 1
Legătura recunoscută de lege dintre doi oameni care întemeiază o familie.
„Căsătoria s-a încheiat la starea civilă.”
- 2
Traiul împreună al soților; căsnicie.
„Au avut o căsătorie lungă și liniștită.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A cere în căsătoriea cere cuiva să-ți fie soț sau soție.
- Certificat de căsătorieactul care adeverește căsătoria.
Forme flexionare
- articulat
- căsătoria
- genitiv-dativ articulat
- căsătoriei
- plural
- căsătorii
- plural articulat
- căsătoriile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format în română de la căsător, cuvânt vechi care însemna „soț” și venea de la casă.