Înțelesuri
- 1
Drumul pe care îl face cineva până într-un loc mai depărtat.
„Călătoria cu trenul a durat opt ore.”
- 2
Faptul de a călători; umblatul prin lume.
„Are patima călătoriei de când era tânăr.”
- 3
(Figurat) Trecere dintr-o stare în alta; drumul vieții.
„Cartea e o călătorie prin copilăria autorului.”
Expresii și locuțiuni
- Călătorie plăcută!urare făcută celui care pleacă la drum.
- Călătorie sprâncenată(ironic) du-te și nu-mi pasă.
- Călătorie de afaceridrum făcut pentru treburi de serviciu.
Forme flexionare
- articulat
- călătoria
- genitiv-dativ articulat
- călătoriei
- plural
- călătorii
- plural articulat
- călătoriile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format în română de la „a călători”, verb venit de la „cale” (din latinescul callis „cărare”).