Înțelesuri
- 1
Persoană care merge cu cineva ca să-i arate drumul.
„Călăuza ne-a condus prin pădure până la peșteră.”
- 2
Persoană care îndrumă pe altcineva într-o activitate sau într-un domeniu.
„Profesorul i-a fost călăuză în cercetare.”
- 3
Carte sau lucrare care îndrumă, îndreptar.
„Cartea era o călăuză pentru turiști.”
Sinonime
- ghid
- îndrumător
- conducător
Cum se folosește
Variantă: călăuz (masculin). Plural: călăuze.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- călăuzei
- plural
- călăuze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din turcă (kılavuz) și din neogreacă (kalaúzis).