Înțelesuri
- 1
Partea din spate a tălpii piciorului.
„Pantofii noi m-au ros la călcâi.”
- 2
Locul de la spatele ciorapului sau al pantofului, unde stă călcâiul.
„Ciorapul s-a rupt la călcâi.”
- 3
Lovitură dată cu călcâiul.
„Călărețul i-a dat calului un călcâi, și animalul a pornit la trap.”
- 4
Partea dinapoi sau de jos a unor obiecte și unelte.
„Fierarul a ascuțit coasa până aproape de călcâi.”
Cum se folosește
Plural: călcâie.
Expresii și locuțiuni
- călcâiul lui AhilePunctul slab, vulnerabil, al cuiva.
- a fi sub călcâiul cuivaA fi cu totul în puterea, sub stăpânirea cuiva.
- a se întoarce într-un călcâiA se mișca foarte iute; a fi sprinten la treabă.
Forme flexionare
- plural
- călcâie
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul popular calcaneum.