Înțelesuri
- 1
Car de dimensiuni mici, tras de un animal sau de un om; cărucior.
„Copiii trăgeau un căruț cu nisip.”
- 2
Parte mobilă a unei mașini, care se deplasează pe rotițe sau pe glisiere.
„Căruțul mașinii de scris se mișcă spre dreapta.”
- 3
Cărucior mic împins cu mâna, pentru poveri ușoare.
„A cărat cărămizile cu căruțul.”
- 4
Cărucior pentru copii mici.
„Mama plimba copilul în căruț.”
Sinonime
Cum se folosește
Plural: căruțuri.
Forme flexionare
- plural
- căruțuri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Etimologie nespecificată în sursa consultată.